Cum se asculta muzica la sfarsitul secolului
trecut? Invartind la o manivela. Oamenii invarteau manivela si muzica de epoca se
raspandea in incapere. Sunetele erau de o calitate destul de slaba, insa ei ii
erau recunoscatori lui Emil Berliner care obtinuse brevetul pentru gramofon, la
8 noiembrie 1887.
Apoi timpurile au evoluat si manivela a fost
inlocuita cu un motor. Mainile oamenilor au fost eliberate de efort si de munca
– de data asta, puteau sta linistiti in fotoliile lor pentru a asculta sunetele
placute.
In curand, cutiile magice ale gramofoanelor au
inceput sa fie amplasate in locuri publice, delectand auditoriul pe baza
introducerii unei monede. Astfel, cu o singura moneda puteai face fericiti
oaspetii unei cafenele sau trecatorii de pe strada.
Mai tarziu oamenii au preferat sa asculte muzica
in intimitatea casei lor si pentru asta au apelat la pick-up. Inventarea
pick-up-ului a fost un eveniment important in istorie, intr-o vreme in care
muzica nu mai era un lux - aproape oricine isi putea cumpara discurile de vinil,
pe care sa le asculte cand avea chef de un moment de relaxare.
In paralel cu raspandirea pick-up-ului a avut loc
si raspandirea magnetofonului. Primele magnetofoane fabricate de germani erau uriase,
unele dintre ele avand peste un metru jumatate. Rusii au avut si ei propria marca
de magnetofoane, faimosul Kashtan la care romanii au ascultat muzica ani la
rand.
Insa magnetofoanele au primit o lovitura puternica
sub centura odata cu aparitia casetofonului si a casetelor audio. Acestea au
fost inventate de inginerii de la Philips, in 1962. Avand si suportul oferit de
walk-man-uri, casetele audio au detinut monopolul pe piata muzicii timp de
cateva decenii. Ce putea fi mai simplu decat sa iti pui o pereche de casti pe
urechi si sa asculti muzica preferata, fara griji, oriunde iti doreai? Pe
strazile orasului. In autobuz. Sau in tramvaie?
Melomanii capatau tot mai multa autonomie. Cu atat mai mult cu cat
in anul 1979 cele doua mari companii, Sony si Philips, si-au unit fortele pentru
a crea un sistem care sa stocheze informatia audio in mod digital. Incununarea
eforturilor lor a fost celebrul manual Red Book
care includea toate datele necesare pentru construirea unui CD.
Primul compact disc a fost lansat pe piata in
1982, in Asia. A fost Big Bang-ul revolutiei audio. Din 1982 si pana 2000 zeci
de milioane de CD-uri s-au vehiculat in lumea intreaga. CD-urile cu muzica
aveau preturi accesibile si erau usor de achizitionat de iubitorii de muzica.
Apoi, in 2001, omenirea avea sa faca inca un salt
in domeniul muzical. A fost anul in care Tony Fadell, inginer in cadrul
companiei Apple, a primit de la superiorii sai un telefon important. Acestia ii
cereau sa realizeze un player digital care sa aiba doua caracteristici de baza:
dimensiuni cat mai reduse si, in plus, muzica sa i se poata transfera cat mai
simplu.
Fadell a reusit sa termine proiectul intr-un timp record – in doar 8 luni a gandit faimosul Ipod. Urmarea? Aproape 80 de milioane de bucati vandute de la lansare si pana in prezent. Adica un succes extraordinar.
In felul acesta omenirea a evoluat: de la un
aparat de cateva kilograme care se incapatana sa nu redea muzica atunci cand
manivela nu era invartita, s-a ajuns la Ipod. Un device de cateva zeci de grame
care poate canta o zi si o noapte, in continuu.
Un astfel de Ipod poate fi conectat la un sistem
de sonorizare oferit de Amro Electronic Grup pentru a asigura o sonorizare
profesionala. In felul acesta muzica poate atinge un nivel si mai inalt: poate
fi impartasita cu o gasca intreaga de prieteni (in cazul sonorizarii unei
petreceri) sau chiar cu mase imense de oameni (in cazul sonorizarii unui
concert).
Nu exista limite. Aparatura de sonorizare care
exista acum pe piata atinge performante deosebite.
